În timp ce priveam la fotografia de mai sus şi mă gândeam ce titlu să dau acestei postări, am avut sentimentul unei... stări de bine. De fapt, n-a fost un sentiment personal, ci unul transmis de fotografia în sine. Chiar dacă n-aş fi ştiut că în timpul sesiunii foto în oraş era o temperatură caniculară, am fost captivat de prospeţimea pe care acest portret o redă: apa curată, cristalină, care scaldă tot ce-i stă în cale, pietrele statornice şi reci, brăzdate pe alocuri de şuvoaie, frunzele umede, a căror culoare indică apropierea toamnei şi, nu în ultimul rând, domnişoara relaxată şi senină, care se bucură de confortul naturii. Această prospeţime, cumulată cu lumina care se răsfrânge ici şi colo în peisaj şi culorile complementare, transmite „starea“ despre care am vorbit la început.
Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 70-200mm, F8@1/4s, ISO400. Enjoy!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu