Imaginea de azi este, într-un fel, complementară cu cea din postarea trecută. Evident, este un portret făcut în aceeaşi sesiune foto, însă înainte ca domnişoara din imagine să intre propriu-zis în apă. Ce apreciez la această fotografie este echilibrul sau balansul pe care-l transmite. Mă refer la balansul dintre domnişoară şi mediul în care aceasta se află. Ea este frumoasă, fină, fragilă, pe când mediul, reprezentat de stânca din prim-plan şi copacii din fundal, e caracterizat de rigiditate, rugozitate şi rezistenţă. De asemenea, există şi un balans al culorilor. Verdele şi tonurile închise, care predomină scena, sunt echilibrate de albul, oranjul şi tonurile deschise în care este zugrăvită domnişoara. Un ultim balans pe care l-aş menţiona este cel al luminii: lumina ambientală, care scaldă peisajul, se combină plăcut cu cea artificială, concentrată cu precădere asupra subiectului. Astfel, privirea este încântată de cadru şi de detaliile surprinse, dar este condusă spre punctul culminant, unde preferă să rămână.
Detalii: Nikon D300, obiectiv Nikkor 35mm, F2.8@1/40s, ISO400. Enjoy!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu